Carnaval in Lipova City – 17-18 Februarie

Si am iesit din nou din oras. Dimineata, m-am intalnit cu Lavi si am mers spre gara. Inca o data am luat trenul care ne duce spre Radna… Cazarea ne-a fost asigurata de catre Adi – un foarte bun prieten comun. Am fost foarte bine primite. Scopul vizitei noastre la Lipova era carnavalul organizat de catre episcopie [cred].

Adi ne-a asteptat la gara. Dupa ce ne-am instalat bine la el acasa ne-am pus pe troci. Adi era la calculator si citea bancuri. Lavi si cu mine eram in pat si ne faceam masaj una alteia. Nu asi putea sa nu va fac cunoscut cel mai fain banc pe care l-a citit Adi in ziua aceea, acest banc fiind si in prezent unul dintre dintre bancurile mele preferate:

“Merge un ungur la magazin si intreaba:

- Biscuiti este?

La care vanzatoarea:

- Nu este! SUNT!

Unguru’ sta ce sta, se mai gandeste si intreaba din nou:

- Da’ rahat SUNT?

Vanzatoarea:

- DA, ESTI!”

=))

Mie mi s-a parut mega tare. Asa de sanatos nu mai rasesem de mult; mai ales in vremea aceea.

Nu dupa mult timp am inceput sa ne machiam. Mandre fetele… l-am luat pe Adi si ne-am intreptat spre parohie. Acolo l-am machiat si pe el si pe Mex. I-am transformat in doua femeiushti d’alea iefine ieftine )

Programul carnavalului a fost dragutz, cateva concursuri amuzante, mashti si perechi care mai de care mai haioase. Lavi si cu mine nu am participat la concursuri. Nu ne-am mascat [eu tot ziceam ca mi-s blonda undercover... da' nu ma prea credea lumea]… In schimb noi am facut parte din “prea-onoratul” juriu. La sfarsitul concursului, am pregatit premiile si am fost cat se poate de obiectivi in determinarea castigatorilor.

Muzica a fost destul de OK. Ne-am simtit bine pana la sfarsit. Imi mai amintesc ca stateam cu Robi la taclale si i-am dat jumatate din geaca mea, afara fiind frig si el cam despuiat. Din pacate am impresia ca despre multe lucruri nu pot scrie cu sigurantza… ca deh… a trecut aproape un an de atunci. Un an plin de impliniri. Un an minunat!

Am dormit bine, numai ca Laviniei nu ii mai tacea gura… eh… zic si eu asa. Oricum nu m-a deranjat. Dimineata era un frig de nu aveam curajul sa ma dau jos din pat. A venit Adi cu intentia de a lua plapuma de pe mine. I-am zis ca daca face asta unul dintre noi doi va muri.

Pana la urma m-am incumetat sa cobor din pat. Am luat micul de jun si apoi am mers la biserica. Dupa Sfanta Liturghie am mers inapoi “acasa” pentru a lua pranzul. Si apoi ne-am intalnit cu Robi si cu Atti la Hilde…

La intoarcere am luat trenul de la ora 17… sau ala de la 19? Nu mai stiu… Neesential. Baietii au venit cu noi la gara. Si a mai venit si Li – personaj cu care nu aveam foarte mare tangenta in perioada respectiva… Ne-am mai tras de cateva ori in blitz si iata ca nu dupa mult timp sedeam din nou pe banchetele din tren…

Era tarziu si eram obosite…

Melodia pe care vreau sa o atribui se cheama “Daca pleci” [Catalin Crisan]

“Si pana la urma toti purtam masti, totul e un bal mascat!”

~ de ♪♫Danana♫♪ pe miercuri, ianuarie 9, 2008.