Imi dau seama ca nu am mai scris de mult. Chit ca poate as fi avut motive si idei… si timp. Si cu toate astea, mi-am permis o pauza de un an de zile. Pentru ca pot.
Ok… sunt de 1 an, 3 luni si 19 zile plecata din orasul natal, din tara unde m-am nascut. Mi-am terminat studiile si am ales sa fac un an de voluntariat in Germania (pe care l-am prelungit ulterior la 18 luni). Aici lucrez cu persoane cu dizabilitati, intr-o manastire dintr-un mic orashel in Rheinland-Pfalz.
Acum m-am acomodat, am invatat limba, obiceiurile, si nu in ultimul rand, munca mea. Mi-am ales prietenii, mi-am decorat camera, am avut zile proaste si zile bune.
As vrea sa fi scris de la inceput despre asta. Acum e un pic cam dificil.
Ce ma framanta in prezent e viitorul. Trebuie, incet, incet, sa incep sa ma gandesc la faptul ca timpul meu ca voluntara cam e pe terminate. Si vine vremea sa cam iau viata in maini.
Ma gandesc ca vine Craciunul, imi amintesc de discutii complicate cu diferiti amici; lucrurile noi pe care le-am aflat: despre mine, despre altii, despre lume. Incerc sa ma pregatesc pentru Craciun.
Azi sunt obosita. Am calatorit 4 ore cu trenul si in ultimele doua seri au fost numai chefuri. Cred ca am imbatranit… Am avut stari sufletesti mai bune, dar acum nu o sa ma plang. Caut inca acea balanta de care EU am nevoie ca sa fiu “in apele mele”. Noapte buna.
felicitari pentru curajul de a incepe munca de voluntariat. este de admirat. mult succes in continuare